Altfel decât gigantul îndrăzneț care dă faimă Greciei
Desfăcându-și brațele învingătoare de la un țărm la altul,
Aici, la porţile apusului spălate de mare
Se va ridica o femeie impunătoare cu o torță
A cărei flacără e fulgerul încătuşat și al cărei nume e
Mama Exilaților. Din brațul ei un far
Strălucește urarea de bun venit spusă lumii întregi
Privirea ei blândă susține podul de aer
Între orașele gemene ce înconjoară portul.
“Păstrați-vă, pământuri străvechi, splendoarea adunată”, spune ea
Cu buze tăcute. “Daţi-mi pe cei obosiţi, oropsiţi,
Daţi-mi mulțimile voastre îngenuncheate visând să respire în libertate,
Dați-mi eșuații refuzați pe țărmurile voastre sufocate,
Trimiteți-i la mine pe cei fără casă lăsaţi în voia furtunii.
Îmi ridic flacăra lângă poarta de aur.”